A fost odată… Skiathos

Locuită încă din vremurile preistorice, menționată pentru prima dată de Herodot, părintele istoriei, în timp ce documenta războaiele greco-persane (499-449 î.Hr.), Skiathos a fost pe rând sub ocupație romană, bizantină, venețiană și turcească.
Numele acestei insule a fost dat în vechime, oamenii considerând că această insulă se află „în umbra” Muntelui Athos: Skia – „umbră”; Athos – [muntele] „athos”.
În trecut, cei mai mulți locuitori din Skiathos erau marinari și aveau o flotă foarte mare (110 nave în 1887). Ceilalți cultivau măsline și viță-de-vie, susținând astfel economia firavă a insulei. În septembrie 1807, la mănăstirea Evangelistria de pe insulă a fost creat primul steag oficial al Greciei, iar în 1821 Skiathosul a scăpat de dominația turcă.
În jurul anului 1955, începe și dezvoltarea turistică a insulei, cu plaja Koukounaries și hotelul Xenia, unde își petreceau vacanțele reprezentanții societății înalte. Majoritatea plajelor, fără amenajări la acea vreme, cuceresc rapid inimile turiștilor.
Monumentul marinarului, care se găsește în Bourtzi, a fost ridicat prin contribuția marinarilor pensionari și este dedicat tuturor celor care au pierit pe mare de-a lungul anilor. Tot în Bourtzi a fost construită și școala, în 1904. Pentru a ajunge la școală, copiii trebuiau sa treacă pe un limb îngust de pământ, care era acoperit de apă când marea era agitată. Fiecare trebuia să aducă de acasă un lemn pentru a alimenta soba școlii.
Cea mai puternică personalitate a Skiathosului este Alexandros Papadiamantis, unul dintre cei mai importanți prozatori greci. În scrierile sale sunt evocate tradițiile și viața din Skiathos, în culori calde și atmosferă idilică. În același timp, Insula Skiathos apare ca singurul refugiu în fața deșertăciunii, locul în care eroul se poate întoarce întotdeauna pentru sprijin.